Zilele trecute colegii de la departamentul cu publicul din cadrul DGASMB au vazut pe Facebook un apel din partea unei persoane care solicita prietenilor virtuali diverse obiecte casnice pentru a ajuta o familie saraca careia ii arsese casa si nu mai aveau de nici unele. Orice obiect era binevenit sarmanilor, de la oale si cratiti, la paturi si dulapuri.
In toamna, un jurnalist inimos care facea campanii umanitare pentru copiii de la tara, scria despre niste fetite cuminti, sarace si silitoare care ar fi avut nevoie de un dulap in care sa iti tina cartile, caietele si cele cateva hainute, familia locuind intr-o camera cu doar un pat si o masa.
La bazarul cu lucruri gratis la care voluntari ai DGASMB au participat de curand a venit o mamica cu o fetita de 5 ani care dorea sa gaseasca cate ceva de imbracat pentru copilul semi-dezbracat dar din nefericire nimeni nu adusese astfel de obiecte.
Sigur ca, in urma acestor apeluri, a existat o mare dorinta de a ajuta din partea oamenilor, insa multi dintre cei care ar fi dorit sa ajute, fie nu aveau timp sa treaca sa lase lucrusoarele, fie nu aveau cum sa transporte dulap sau pat cu tramvaiul. Am avut cazuri sociale la noi in servicii pentru care nu am fost pregatiti, gen copii mici care aveau nevoie de talc sau scutece si apeland la prieteni, mobilizarea a fost extraordinara si am rezolvat punctual niste cazuri.
Primim, in preajma Sarbatorilor religioase, oferte generoase de donatii de carti sau jucarii pentru copii saraci, si de Paste sau Craciun, centrele de plasament sau familiile nevoiase pe care le cunoastem se umplu de astfel de obiecte pana la refuz.
Tot discutand cu prietenii și partenerii nostri de buna credinta, ni s-a spus de multe ori ca, desi ei daruiesc din tot sufletul obiectele, au cateodata senzatia ca acestea nu sunt apreciate cum trebuie, ca familiile sarace au alte nevoi, ca dupa cateva zile jucariile si cartile stau stricate si nefolosite sau, si mai rau, sunt vandute in targuri sau ambulant. Sau nu ajung acolo unde e mai mare nevoie de ele.
Acelasi sentiment il au cei care doneaza, din tot sufletul, imbracaminte pentru sinistrati de tot felul, ajung cu tirurile in comunitatile afectate, unde raman sa mucegaiasca in vreun subsol al primariilor, asa cum mai relateaza presa. Tot discutand de aceste aspecte cu cei din jurul nostru, am ajuns la urmatoarele concluzii:
- romanii, si in general bucurestenii, se mobilizeaza exemplar cand li se solicita ajutorul pentru un caz impresionat si daruiesc lucrurile de care este nevoie;
- traim vremuri in care sa ne cumparam produse noi a devenit scopul si distractia numarul unu, dar spatiile locative mici si moda mereu schimbatoare ( sau silueta) nu ne permit sa pastram toate lucrurile care la un moment dat ni le-am dorit;
- am da lucrurile noastre functionale cuiva care sa aiba nevoie de ele, dar sa stim ca sunt folosite si utile pentru destinatari;
- am scapa de lucrurile noastre vechi, dar niciodata nu avem suficient timp sa mergem in centre, adaposturi sau la cimitir sa le impartim;
- de cand Ikea a devenit loc de pelerinaj accesibil, ne schimbam mobila veche si masiva cu corpurile usoare si moderne si versatile si am da orice sa vina cineva sa scape de cea veche, sa o dezmembreze, sa o care pe scari si sa nu mai avem grija ei.
Compiland aceste concluzii, am realizat ca in Bucuresti nu exista nici un sistem coerent de colectare si distributie de lucruri vechi functionale, de tipul Armata Salvarii, de exemplu, in care cetatenii sa aiba incredere, care sa fie transparent, care sa le spuna oamenilor unde au ajuns lucrusoarele lor si care sa aloce obiectele acelora care chiar au nevoie de ele.
Am vazut pe pielea noastra ce inseamna sa arati oamenilor unde s-au dus donatiile lor: au revenit, iar si iar, pentru ca au avut sentimentul ca gestul lor de a darui e apreciat si util.
Am dotat un centru de primire in regim de urgenta pentru victimele violentei domestice exclusiv din donatii individuale si ale persoanelor juridice: paturile si noptierele unei policlinici care s-a inchis au fost bine curatate si vopsite, lenjeria noua provine de la proprietarii unui hotel care s-au decis ca nu e momentul sa deschida hotelul in vremuri de criza, mobilierul si jucariile pentru copii au fost ale copiilor lui Carmen care intre timp au crescut, canapeaua masiva din hol il incurca pe sotul lui Carmen la birou si de mult vroia sa scape de ea, birourile si dulapurile ni le-au dat fetele de la RAA cand s-au mutat intr-un sediu mai mic, tablouasele si bibelourile mici kitchosele care umanizeaza spatiul si il fac mai prietenos au apartinut Iulianei pana cand a renovat apartamentul si nu se mai regaseau in peisaj, veiozele care dau o lumina placuta nu mai erau pe gustul unei matusi. Tablourile de la Bonnie sunt la adapostul de oamenii strazii, scaunele tot de la ea la centrul de copii cu autism, biblioteca de la caminul de varstnici de la Caritas a fost dotata cu cartile soacrei unei prietene a lui Mircea care vindea casa si trebuia sa o elibereze iar mobila veche dar trainica de la bucataria profesoarei de engleza a Alexandrei am daruit -o unei angajate de -a noastre care nu avea asa ceva.
Si lista ar putea continua….si uite asa a aparut ideea unui centru municipal de donatii, care sa reuneasca aceste initiative, unde oamenii pot aduce diverse obiecte utile pe care nu le mai folosesc, sau pot suna ca acestea sa fie preluate si duse la centru. Ajunse acolo, obiectele sunt inventariate, curatate, reconditionate cat se poate, spalate si calcate si sortate pe categorii. Un comitet format din voluntari decide, in functie de solicitari, unde merg obiectele si cine ar putea beneficia de ele maj bine, pentru a evita inutilizarea sau vanzarea lor ulterioara.
Donatorul este informat despre soarta obiectelor donate, se publica fotografii cu utilizarea lor si nevoile urgente pot fi astfel satisfacute.
Proiectul se va derula in cadrul unui parteneriat intre Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti si Asociatia pentru Promovarea Incluziunii Sociale, orice alt partener fiind binevenit sa ni se alature.
Punctele unde cetatenii pot lasa obiecte semnand un proces verbal (daca doresc) sunt situate in locatiile serviciilor DGASMB.
Principalul spatiu de depozitare va fi situat in Bdul. Theodor Pallady, nr.64 sector 3, spatiul secundar in str. Foisorului nr. 56-58, sector 3.
Programul de depunere a obiectelor este de luni-vineri, intre orele 9-16.
Numarul de telefon unde se poate apela pentru a se prelua obiectele de la domiciliu este 0800.821.218, telefon gratuit.
Ce se poate dona pentru reutilizare: imbracaminte si incaltaminte, carti, vesela, mobilier in stare buna, electrocasnice si electronice, jucarii, birotica si rechizite, covoare si paturi, obiecte decorative si orice altceva considerati ca altcineva ar putea utiliza.
Obiectele vor fi utilizate pentru urgente de tipul calamitatilor care lovesc anumite familii, timpul de ajutorare va fi redus si cererile persoanele nevoiase vor fi analizate de catre voluntari, iar daca produsele exista, li se vor darui sau vor fi anuntati cand apar, sa zicem, pe stoc!
